Informatii
Meniu

Istoria orasului

0 Flares 0 Flares ×

Nagyvárad-látképe-1664Etimologia toponimului Oradea nu este cunoscuta cu exactitate. In 1658 a fost pentru prima data consemnata forma denumirii romanesti Oradea, de catre carturarul Miron Costin in Letopisetul Tarii Moldovei si redescoperita de Nicolae Iorga. Se presupune ca aceasta denumire provine din combinarea cuvintelor turcesti ‘orada/oraya’(in acel loc) cu denumirea maghiara a orasului, Várad. “Orad” seamana foarte mult cu “Várad”, denumirea ungureasca veche. Dupa expeditia turco-tataro-moldo-valaha din 1658, soldatii turci i-au auzit pe localnici ca rostesc “Varad” si au preluat sunetul ca familiarul “orad”, prin ceea ce se numeste “etimologie populara”. Numele unguresc Varad impreuna cu “orad”, “orada” si “oraya” a dat forma “Oradia“, patrunsa apoi si in limba romana ca urmare a cooperarii romano-turce din acea perioada, trupele auxiliare moldo-valahe insotindu-i pe turci cel putin in expeditia din 1658.

Denumirea originala “Oradia” s-a pierdut apoi in negura timpului, stapanirea turcilor asupra Oradiei durand doar trei decenii. Turcii au fost alungati de catre austrieci – care numeau orasul Wardein – dupa ce au distrus tot orasul. In secolul al XIX-lea, de exemplu, denumirea “Oradia” nu mai exista. Prima carte tiparita la Oradea in limba romana – cert atestata – figureaza ca fiind tiparita in ‘Urbea Mare’. E vorba de volumul “Biografiile celor vestiti romani si romane” de preotul Ioan Munteanu, din 1859. Cea mai veche harta in care orasele transilvane au nume romanesti consemneaza Varadia Mare, nu Oradea Mare, Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent si in alte regiuni. Atat Urbea Mare cat si Varadia Mare sunt etimologii populare dupa Nagy-Varad, adica dupa denumirea maghiara, pe atunci dominanta.

Cel mai probabil, marele istoric Nicolae Iorga redescopera vechea forma “Oradia” in opera lui Costin si asa se face ca, dupa Primul Razboi Mondial, in 1919, cand Regatul Romaniei preia orasul – majoritar de limba maghiara pe atunci – forma Oradia Mare redevine denumire oficiala romaneasca. Asa apare si pe primele carti postale din 1921. In cativa ani devine Oradea Mare si apoi doar Oradea.

Oradea (in latina Varadinum) este mentionata pentru prima data la 1113, intr-o diploma a abatiei benedictine din Zobor, in care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis si al comitelui Saul de Bychar, insa radacinile sale sunt de origine romano-dacica, descoperirile arheologice atestand ca in zona Salca din oras si zona Bailor Felix erau stabiliti romani si daci. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de convietuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componentei etnice de astazi al Oradiei: romani, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ucrainieni si turci.

Cetatea-OradeaCetatea Oradiei, ale carei vestigii se pot vedea si astazi, este mentionata in 1241, cu ocazia efectuarii unor reparatii grabnice pentru a face fata unui iminent atac tataro-mongol. Construirea ei este atribuita Regelui Ladislau I (1077-1095) care a hotarat sa ridice o manastire in cinstea Fecioarei Maria, pe un loc numit Varad – Cronica pictata de la Viena (Chronicon pictum Vindobonensae), leaganul viitoarei episcopii catolice. In jurul vechii cetati, cea de forma neregulata, usor ovala, s-a ridicat noua cetate, pentagonala, cu scopul protejarii edificiilor interioare si a asezarilor din jur. Abia in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, in plina ascensiune a Imperiului Otoman, incep lucrarile de fortificatii, lucrari ce vor dura pana in 1618. Cetatea, in forma exterioara de azi, a fost asediata de mai multe ori dar n-a fost cucerita decat de doua ori. In toamna lui 1598, cetatea a fost asediata cinci saptamani de ostile turcesti, fara a fi cucerita. Oradenii au avut de partea lor pe domnul Tarii Romanesti, Mihai Viteazul, precum si ploile care au inundat tabara otomana si bolile care au decimat-o.

In timpul regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342) si a fiului sau Ludovic I al Ungariei (1342-1382) care au adus din patria lor italiana gustul pentru rafinament al acestei culturi, Oradea cunoaste, ca oras si sediu episcopal catolic, o perioada de inflorire. Episcopul italian Andrea a fost considerat ca o perfecta incarnare a spiritului renascentist, zidind capele, ridicand altare, impodobindu-le cu cele mai luxoase decoratii.

Oradea devine cunoscuta in anii lui Ioan Viteaz (cea mai impresionanta personalitate a Renasterii din Europa Centrala a acestei vremi,episcop maghiar de origine croata Ioan Viteaz de Sredna-in maghiara Vitéz János), ca un centru de mare importanta al culturii renascentiste. Aici si-a inaltat observatorul astronomic vestitul fizician al Universitatii Vieneze, Georg von Peuerbach, folosind locatia Oradiei drept meridianul de 00 in lucrarea sa Tabula Varadiensis, publicata in 1464. Toate hartile terestre si maritime ale lumii din acea vreme mentionau acest fapt. In prezent numai unele harti maritime mai pastreaza acest reper.
In 1514 are loc in Transilvania rascoala condusa de nobilul covasnean Gheorghe Doja (Dózsa György), care a cuprins si Bihorul.
In 1541 s-a constituit pasalacul de la Buda, care cuprindea Ungaria Centrala. Transilvania a devenit principat autonom in cadrul caruia era inglobat si Bihorul.

In 1660 turcii ocupa Oradea si intreg tinutul pe care-l vor stapani pana in anul 1692. In anul 1703 izbucneste o miscare anti-habsburgica condusa de Francisc Rákóczi al II-lea. Targurile din jurul cetatii au devenit campuri de batalie intre garnizoana imperiala din interiorul fortificatiei si rasculatii lui Rákóczi. Meritele oradenilor in sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul miscarii rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de Imparatul Carol al VI-lea. In acea perioada viata economica oradeana a fost caracterizata de inflorirea ramurilor neagricole: mestesugurile si comertul, negustorii constituind cea mai activa categorie sociala din oras.
Papa Pius al VI-lea a infiintat in anul 1777 Episcopia Greco-Catolica de Oradea Mare. Unul din corifeii Scolii Ardelene a fost episcopul greco-catolic oradean Ignatie Darabant. Promotor al emanciparii spirituale a romanilor bihoreni a fost si urmasul sau, episcopul Samuil Vulcan, intemeietorul liceului romanesc din Beius, care astazi ii poarta numele.

Anul revolutionar 1848-1849 si-a facut simtita prezenta si la Oradea. La 21 mai 1848, la Pesta, s-au intrunit sub presedintia lui Emanuil Gojdu, circa 40 de deputati romani din Crisana si Banat, printre reprezentantii oradeni numarandu-se Nicolae Jiga, Ioan Dragos, Gheorghe Fonai si Ioan Gozman. Chiar daca revolutia a fost infranta, traditia revolutionara a anilor 1848-1849 a marcat decisiv constiinta publica oradeana, efectele ei pe termen lung simtindu-se, mai ales dupa 1867, cand participantii la revolutie care au scapat cu viata au putut sa se manifeste in viata politica locala. A urmat o inasprire a ocupatiei austriece, caracteristica intregului Imperiu. In razboiul pentru cucerirea independentei (1877-1878) participa si romanii din Bihor in lupta impotriva turcilor.
La 12 octombrie 1918, in casa dr. Aurel Lazar se redacteaza cunoscuta Declaratie de la Oradea, document care proclama dreptul romanilor transilvaneni la autodeterminare. La 3 noiembrie, acelasi an, s-a constituit Comitetul National Roman, compus din Dr. Aurel Lazar (presedinte), Roman Ciorogariu, Coriolan Pop, Iacob Radu, etc. Tot acum se infiinteaza Consiliul Militar Roman. La 1 decembrie 1918, un numar mare de delegati ai judetului Bihor participa la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, intr-o dorinta unanima de a consfinti Marea Unire cu Regatul Romaniei. A doua zi, Dr. Aurel Lazar a fost numit seful resortului Justitie in Consiliul Dirigent, instituit pentru a conduce treburile Transilvaniei pana la preluarea administratiei de catre statul roman.

Strada RepubliciiIn perioada dintre cele doua razboaie mondiale, Oradea s-a mentinut ca un puternic centru industrial si comercial. La fel ca si in cazul altor orase mari din Vestul Transilvaniei, eforturile s-au indreptat spre transformarea Oradiei intru-un puternic centru cultural romanesc. In contextul celui de-al doilea razboi mondial in vara anului 1940 actiunile militare si revizioniste ale Ungariei horthyste, sprijinita de statele fasciste – Germania nazista si Italia – au fost completate de activitati de tip terorist pe teritoriul romanesc, activitati menite a pregati o eventuala interventie armata. In perioada desfasurarii tratativelor dintre guvernul roman si cel maghiar, pe teritoriul Romaniei au fost organizate numeroase grupuri teroriste. Centrul lor coordonator se afla la Oradea, dar intrucat organele romanesti de resort au procedat, la mijlocul lunii august, la arestarea principalilor organizatori si participanti, misiunea lor n-a putut fi dusa la indeplinire. In anul 1944 populatia evreiasca a fost supusa unor legiuiri rasiste injositoare. In cursul lunii mai, a avut loc operatiunea intreprinsa de Gestapo, de deportare a populatiei evreiesti in lagarele de exterminare hitleriste. Circa 90% din evreii din Oradea au pierit in aceste lagare, in special in cele de la Auschwitz si Dachau. La 12 octombrie 1944 a avut loc atacul decisiv asupra Oradiei; trupele ungare si germane s-au retras din oras, lasand in urma doar grupuri mici, cu misiunea de a distruge cladirile mai importante. Eliberarea orasului s-a facut de catre trupele sovietice si romane.

Odata cu reinstaurarea administratiei civile romanesti, la 9 martie 1945, conducerea administrativa si politica a Oradiei a fost preluata de elemente comuniste locale, a caror ascensiune la putere a fost facilitata de administratia militara sovietica. Regimul comunist a determinat schimbari esentiale in ansamblul vietii publice oradene, pervertind si incetinind functiile organismului social. Istoria Oradiei in anii dictaturii comuniste poarta amprenta specifica fiecareia dintre etapele evolutiei acestui regim la scara nationala. Anii 1944-1947 au corespuns etapei cuceririi puterii politice de catre fortele comuniste.

Oradea10Modelul stalinist a dominat intreaga viata politica, social-economica si culturala intre anii 1948-1965. Regimul Ceausescu (1965-1989), practicand o oarecare destindere si liberalizare in primii ani, a readus in prim-plan modelul stalinist si mai mult chiar, a instaurat socialismul dinastic. Paralel cu lupta pentru cucerirea puterii politice, autoritatile comuniste au declansat actiunea de reprimare a tuturor elementelor necolaborationiste, a unui numar impresionant de persoane prezente in campania de rezistenta impotriva comunismului si a luptei pentru victoria partidelor democratice. La momentul oportun acestia trebuiau inlaturati de pe scena vietii politice. In cursul anilor ’50, arestarile si condamnarile politice au atins culmi nebanuite. Deosebit de violenta a fost represiunea asupra diferitelor biserici si culte, episcopii si preotii constituind una dintre cele mai numeroase categorii de detinuti politici.
In ciuda vicisitudinilor de ordin politic si ideologic, viata economica a Oradiei a cunoscut, in anii dictaturii comuniste, o incontestabila dezvoltare. Incepand din 1949-1950, dupa nationalizare, intreprinderile si-au desfasurat activitatea in conformitate cu planurile cincinale, caracteristice vremii. Accentul dezvoltarii industriale a fost pus pe ramurile constructoare de masini, energetica, siderurgica si chimica, dar industria usoara si alimentara a fost, de asemenea, reprezentativa. Urmare a acestor evolutii economice, populatia Oradiei a crescut semnificativ, sporului natural adaugandu-i-se si o importanta componenta de miscare a populatiei catre zonele mai dezvoltate. S-au inregistrat progrese si in domeniul serviciilor publice, transport, sanatate. De asemenea, turismul a constituit o preocupare pentru autoritatile vremii, in acest sens Baile Felix si Baile 1 Mai, ale caror resurse de apa termala cu efecte curative aveau o reputatie constituita inca din Antichitate, dar mai ales din secolul XVI, au fost aduse la standardele vremii.

Oradea 1963Incepand cu anii ’70, efectele negative ale politicii de industrializare fortata s-au facut simtite si in Oradea, ca si la nivelul intregii tari. Concentrarea aproape a intregii productii industriale si agricole pentru export, in vederea obtinerii resurselor financiare necesare pentru a plati toata datoria externa a Romaniei, a adus populatia in situatia de a se confrunta cu numeroase lipsuri si greutati. Nivelul de trai al oradenilor, a fost, insa, relativ suportabil comparativ cu situatia locuitorilor din alte centre urbane romanesti, avand in vedere pozitia privilegiata, de oras de frontiera. Evenimentele revolutionare din decembrie 1989 au determinat mutatii profunde in structurile politice, sociale si economice romanesti, fiind percepute imediat si in Oradea. De remarcat, pentru perioada post-decembrista, la nivelul Oradiei, este intoarcerea acesteia la vechea sa traditie universitara. Incepand cu 2 mai 1990, prin hotarare de guvern, ia fiinta Universitatea Tehnica din Oradea, care devine, un an mai tarziu Universitatea din Oradea. In anii care au urmat, institutia a cunoscut o continua dezvoltare, fiind actualmente unul dintre cele mai insemnate centre universitare din zona de vest a tarii.

Asa cum o dovedeste intreaga sa istorie, orasul Oradea nu este rezultatul unei intemeieri, ci al unei indelungate evolutii, punctata de succesiunea unor evenimente ce i-au favorizat dezvoltarea sau, dimpotriva, i-au franat-o. Ca oras, Oradea s-a format in timp, parcurgand diferite etape, de la faza asezarilor grupate in jurul cetatii, fiecare avand o administratie proprie, la orasul unificat, ajungand apoi, iarasi, la separarea acestora pentru ca reuniunea definitiva sa se realizeze abia la mijlocul veacului al XIX-lea.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×