Informatii
TwitterRssFacebookGoogle+PinterestYoutube
Meniu

Orădeni, așa da…Alina Crainic

Orădeni, așa da…Alina Crainic

0 Flares 0 Flares ×

O.î.I. Vă rog să ne spuneți cine sunteți și cu ce vă ocupați.
A.C.  Alina Crainic, fondator, împreună cu soțul meu Radu Crainic și voluntari ai asociației Amia Suflet de Copil. De profesie sunt economist.

O.î.I. Cum a început activitatea asociației Amia Suflet de Copil?
A.C.   Am început acum 3 ani, în ideea de a ajuta copiii abandonați cât ne stă în putere. Am început noi doi (soțul meu și cu mine). Mergeam de două ori pe săptămână la un spital, petreceam câteva ore cu copiii și le duceam cele necesare. Apoi, ne-am gândit că ar fi nevoie să fie mai mulți voluntari. Am făcut o pagină de facebook, pe care am început să postăm ce facem, de ce este nevoie pentru copii… În scurt timp au început să se alăture echipei noi voluntari și au început să vină colete din țară cu lucruri pentru copii. Apoi, treptat oamenii au văzut că facem treabă cu adevărat, zi de zi și lucrurile au luat amploare. Au început să trimită donații în bani și să se implice tot mai mulți.

O.î.I. Ce v-a determinat să demarați un astfel de proiect?
A.C.   Am ajuns din întâmplare acum 15 ani la orfelinat și de atunci nu m-am putut dezlipi de acești copii. Atunci nici nu știam că ceea ce fac se numește voluntariat. Doar îmi erau foarte dragi și am învățat că dacă după câteva luni reușesc să fac un copil trist și traumatizat să se uite în ochii mei și să zâmbească, e o victorie. Viața de voluntar se măsoară în mici victorii, în progrese ale copiilor pe care alții poate nici nu le sesizează, în zâmbete, în priviri ochi în ochi, în lacrimi…

Privirile acelea, mie mi-au ajuns până în suflet. Și am decis că trebuie să facem ceva mai mult pentru copiii abandonați. Am decis că trebuie să se poată!

O.î.I. Ce presupune activitatea asociației în momentul de față?
A.C.  Acum avem 35 de voluntari în 5 locații: 2 spitale și 3 centre de plasament. Voluntarii merg în fiecare zi la copii, petrec timp cu ei și încearcă să facă ceea ce ar face cu copiii lor. Avem copii de la sugari la adolecenți, copii cu handicap grav… Pe lângă activitățile din spitale și centre (spălat, mâncat, teme, activități artistice, joacă, discuții de suflet, etc), cu copiii din centre facem și ieșiri. Încercăm să le oferim toate experiențele pe care le-ar avea într-o familie. Pe unii care au o înclinație spre un anumit domeniu îi ducem la diverse cursuri, pe cei mai mari încercăm să îi ajutăm să-și găsească un loc de muncă (lucru foarte dificil) – am reușit până acum cu 3 copii și mulțumim mult firmelor care le dau o șansă.

Îi sprijinim și material pe copii, cu lucrurile de care au nevoie: consumabile (scutece, șervețele umede, produse de igienă), încălțăminte, rechizite, haine, medicamente și produse medicale, electrocasnice, etc.) Ocazional, dăm o mână de ajutor la oricare centru de plasament, când sunt nevoi mai deosebite.

O.î.I. Cine poate fi voluntar Amia?
A.C.  Persoanele care iubesc copiii și care înțeleg că timpul nu este, ci se face, pentru ceea ce te interesează. Persoanele care nu simt că fac o favoare copiilor, ci că este o favoare pentru noi, că putem lucra ei, care fac totul cu pasiune și cu drag, inclusiv sortat de haine :), pentru că este tot pentru copii. Și o condiție esențială: persoanele dispuse să se implice pe termen foarte lung, deoarece copiii se atașează de voluntari și suferă dacă nu mai merg la ei.

O.î.I. Cum putem sprijini activitatea asociației și totodată aduce un zâmbet pe chipul copilașilor de care vă ocupați?
A.C.  Pentru cei din Oradea, care doresc să ajute, facem lunar o colectă, în prima vineri din lună, orele 17-20, în Real. În această perioadă (până în 25 mai) se mai poate direcționa 2% din impozitul pe venit aferent anului 2014 către copiii de care ne ocupăm. De asemenea, firmele se pot implica în comunitate, prin direcționarea a 20% din impozitul pe profit din acest an. Sunt modalități de implicare, care nu costă nimic, decât câteva minute din viața noastră. Pe pagina noastră de facebook (Amia Suflet de Copil) se găsesc toate detaliile, iar informații suplimentare se pot obține la info@adopt.ro.

O.î.I. Am auzit în repetate rânduri voci care se plângeau de faptul că, din cauza legii adopției, soarta unor suflete scumpe ne scapă printre degete. Dumneavoastră ce părere aveți?
A.C.  Chiar zilele acestea este în dezbatere publică un proiect de modificare a legii adopției. Legea favorizează excesiv familia biologică, părerea mea, în defavoarea copilului. Cam la fel este și noul proiect, care aduce niște imbunătățiri, pe alte planuri. Părerea mea, formată pe baza experienței din ultimii ani și a miilor de mesaje primite… dacă nu ne schimbăm mentalitatea, indiferent de lege, schimbările vor fi nesemnificative. 95% din mesajele primite de noi încep cu: “Vreau să adopt, dar să nu fie rrom”. Avem multe idei preconcepute. Pe de altă parte, cunosc familii fericite și împlinite, cu copii adoptați, rromi, cu retard la momentul adopției, care cu dragoste și atenție au înflorit.

O.î.I.  Pentru aceia dintre noi care nu dispun de posibilități financiare, dar doresc totuși să ajute, ce oportunități oferiți?
A.C.  2% este la îndemâna oricui care este angajat și nu costă nimic. E o modalitate prin care putem spijini ceva care ne pasionează și îndemn pe toată lumea să o folosească, fie că sprijină copiii, bătrânii, animalele sau mediul, orice le face să vibreze coarda sensibilă.

O.î.I. Am dori să cunoaștem prin intermediul dumneavoastră pe unul dintre copilașii de care vă ocupați.
A.C.  Dacă tot am vorbit mai sus despre idei preconcepute…

A., a fost născută acasă, de o mamă oligofrenă, naștere neasistată. Mama (la nivelul unui copil de 4 ani), a pus-o pe jos și a lăsat-o acolo. După câteva ore, a venit o vecină și a găsit-o înghețată. Când a ajuns la spital, A. avea 21,2 grade. La 30, ar fi trebuit să moară. Din cauza hipotermiei severe, a avut convulsii, suferință cardiacă, suferință hepatică, a primit 3 luni Fenobarbital… Între timp, o familie a vrut să ia un copil în plasament. Li s-a spus despre A. și apoi au fost informați despre “istoricul” ei medical. Li s-a spus că mai mult ca sigur va avea probleme neurologice. Azi, A, are 2 ani și jumătate, este în acea familie, un copil iubit și absolut normal – aleargă, vorbește, râde și are o memorie fantastică 🙂

O.î.I. Care este mesajul dumneavoastră pentru orădeni?
A.C.  Vă mulțumim că ne sunteți alături. Simțim din ce în ce mai mult că suntem o comunitate, indiferent că sprijiniți copiii de care ne ocupăm prin donații, sau ne opriți pe stradă când ne vedeți cu tricoul de Amia și ne spuneți: “Faceți o treabă grozavă!” Doar împreună o putem face!

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 LinkedIn 0 0 Flares ×