La 1900, Oradea era un loc interesant, care se dezvolta cu rapiditatea specifică comunităților mici care se transformă în aglomerări urbane, în mod natural. Adică, oamenii veneau la Oradea, investeau și se stabileau aici fiindcă orașul oferea această oportunitate. Exista potential de dezvoltare și ca urmare, populația Oradiei s-a dublat în decurs de 20 de ani, între 1890 și 1910.
Noii locuitori ai orașului aveau nevoie de locuințe adaptate vremurilor moderne în care trăiau, dar care să reflecte totuși statutul social al locatarilor. Așa au început să apară clădiri noi, care îmbinau funcționalul atât de necesar, cu frumosul atât de apreciat. Stilul Art Nouveau a fost soluția arhitecturală ideală pentru Oradea începutului de secol XX, un oraș în căutarea identității urbane.
Dintre primele clădiri reprezentative pentru stilul Art Nouveau, dar și pentru nevoile orădenilor de la 1900, Palatul Fuchsl a apărut în zona centrală a orașului, ca urmare a initiativei fraților cu același nume, care făceau negoț cu vin. Mari proprietari de podgorii în zona viticolă Biharia, cei doi frați au avut inspirația de a investi și în afaceri imbiliare, anticipând corect nevoile unei piețe în plină ascensiune.
Clădirea de pe actuala stradă Independenței a fost amplasată la intersecția unor drumuri aglomerate, aproape de piața de animale care funcționa pe amplasamentul actualului Parc 1 Decembrie, dar și de locația unor clădiri deosebit de importante pentru comunitate, care se construiau în paralel sau a căror constructie urma să înceapă curând. Primăria Oradiei s-a construit în aceeași perioadă, iar Sinagoga Neologă era amplasată peste drum de clădirea Fuchsl. Pe aceeași stradă s-a construit apoi Palatul Vulturul Negru, o aglomerare de spații comerciale și locative care va deveni un punct de atracție citadină.
Palatul Fuchsl cuprinde două corpuri distincte, ascunse de fațada unitară, bogat ornamentată cu decorațiuni care dezvăluie zona de interes a proprietarilor, proprietari de podgorii. Struguri ciorchine, vrejuri întortocheate de viță-de-vie și frunze palmate sunt plasate echilibrat pe fațadă și în feroneria balcoanelor. Motivul vegetal apare pe ușile apartamentelor și în feroneria balustradei interioare. De altfel, cladirea este așezată pe o pivniță de mari dimensiuni, despre care se știe că adăpostea cantități impresionante de vin. Cafeneaua Bihari, de la parterul clădirii, era probabil aprovizionată din această rezervă.
Parterul a fost destinat unor activități cu caracter comercial, însă este remarcabil faptul că proprietarii s-au gândit să atragă lume bună, să creeze un spațiu de șuetă care să promoveze implicit locația. Cafeneaua Bihari era un loc elegant și unic la vremea aceea.
Apartamentele trebuie să fi fost dintre cele mai frumoase din oraș. Cele mari, cu vedere spre stradă erau și cele mai scumpe. Mai mici și cu vedere spre curtea interioară erau cele destinate celor cu posibilități mai modeste. Fiecare apartament avea propria pivniță pentru lemne, fiindcă încălzirea se făcea cu sobe de teracotă. Curtea interioară este un cilindru perfect, tapetat cu balcoane fluide, circulare, spre care există ieșiri din fiecare apartament. Scara interioară este o cochilie frumoasă din marmură, cu o balustradă a cărei feronerie este un șir nesfârșit de lujere de viță, încolăcite cu încăpățânare simetrică până la etajul al doilea al clădirii. La intrarea în clădire, ca în orice casă care se respectă, un covor, pictat în podeaua de marmură, ca cel care intră, să se simtă acasă încă de la poartă.
Casa Fuchsl era une dintre cele mai mari din Oradea de atunci și introducea o formulă arhitecturală nouă, care îmbina utilul cu esteticul. Cu toate acestea, în mod extraordinar, construcția a durat mai puțin de un an, între 1902 și 1903.
În primii ani de după 1900, străzile din Oradea au căpătat identitate datorită unor clădiri ca cea a fraților Fuchsl. În 1901 s-a construit clădirea Tribunalului, în 1902 a început construcția Hotelului Astoria, iar Casele Adorjan I și II au fost ridicate în perioada 1903-1905.
Scris de Monica Terean
