O.î.I. Vă rog să ne spuneți cine sunteți și cu ce vă ocupați.
L.C. Bună ziua. Numele meu este Sărăcuț Lavinia Carmen și sunt managerul cafenelei BooKafe din Oradea.
O.î.I. Vorbiți-ne despre inițiativa de a oferi o masă caldă săracilor orașului. Ce v-a determinat să porniți un astfel de proiect?
L.C. Inițiativa a pornit în cadrul Asociației din care facem parte, cu scopul de a hrăni oamenii străzii într-o zi de sâmbătă. Municipalitatea oferă o masă gratuită în timpul săptămânii celor nevoiași însă în weekend ne-am hotărât să le oferim noi această masă.
O.î.I. În ce constă, concret, ajutorul pe care îl oferiți semenilor noștri nevoiași?
L.C. Ajutorul pe care noi dorim să îl oferim, concret, constă într-o hrană caldă într-o zi de sâmbătă. Această masă oferită se întâmplă chiar în incinta cafenelei BooKafe, oferind astfel oportunitate și de socializare. Cu toții știm că un prânz, o cină este o modalitate eficientă de socializare. Noi vrem să punem la dispoziție spațiul nostru pentru acești oameni pe care nimeni nu vrea să îi “adopte” într-o discuție, cu atât mai mult la o masă cu ei.
O.î.I. Dați-ne, vă rog, câteva exemple de feluri de mâncare care au fost servite în incinta BooKafe cu ocazia acestor întâlniri.
L.C. Masa oferită în fiecare sâmbătă constă în: biscuiți sărați, ceai, un fel principal (gulaș, paste cu friptură, couș-couș cu tocăniță, sarmale, etc.) și desert.
O.î.I. Spuneați că doriți să folosiți această inițiativă și ca o modalitate de socializare; o cale prin care să asigurați nu numai hrană fizică, dar și o companie plăcută unor oameni care au atâta nevoie de ea. Ați putea să ne povestiți o istorie de viața care v-a rămas în mod special la inimă?
L.C. Aducându-i pe oamenii aceștia în cafeneaua noastră, și nu doar ducând mâncarea pe stradă, le oferim șansa de a sta la masă și de a povesti unul cu celalalt. În echipele noastre de voluntari avem și consilieri și chiar psihologi care încearcă să îi ajute pe oameni să își găsească identitatea, respectul și stima de sine, provocându-i să își caute un loc de muncă, o locuință. Una din întâmplările plăcute a fost momentul în care un cuplu dintre cei care locuiau la azilul de noapte, fiind dați afară din propiile case de frații lor, și-au găsit locuri de muncă și acum locuiesc într-o casă în chirie.
O.î.I. Cum pot veni orădenii în sprijinul acestei inițiative?
L.C. Susținem voluntariatul și încurajăm voluntariatul. Orădenii care doresc să sprijine această acțiune pot să vină sâmbătă, la ora 10:00 la Bookafe, să ia masa împreună cu acești oameni și să îi asculte sau să ajute la pregatirea mesei sau să doneze “O porție cu dragoste”.
O.î.I. Vă rugăm să extindeți interviul pe care ni-l acordați, redându-ne părerea pe care o au despre inițiativa dumneavoastră două dintre persoanele nevoiașe pe care le slujiți și unul dintre voluntarii cu care colaborați. (Vă rog să specificați prenumele și vârsta celor trei persoane intervievate.)
L.C.
Sierra Metzel, 24 ani, voluntar: “Văd sâmbetele ca și o oportunitate perfectă pentru oamenii din comunitate și din biserica noastră să ajungă în mod tangibil la oamenii nevoiași. Venind destul de dimineață sâmbăta, gătind mâncarea și servind-o, ne dă oportunitatea perfectă să stăm la masă și să povestim cu oamenii cu care nu am sta de obicei la masă.”
K. Cornelia, 50 ani: “E o acțiune binevenită, în special că e sâmbăta când nu mai avem din altă parte mâncare”
Attila, 53 ani: ”E bine că primim mâncare. E mâncare bună. Ar trebui să fie în fiecare zi așa.”
O.î.I. Comparativ cu anii trecuți, cum vedeți demersurile făcute în sprijinul acelora dintre noi care nu se bucură de un cămin sau de alimentația cu care orădeanul de rând este obișnuit?
L.C. În cadrul comunității s-a îmbunătățit sistemul de ajutorare a celor nevoiași, dar în același timp vin și Asociații/Cafenele ca și noi și oferă în mod voluntar mâncare și în unele cazuri chiar haine.
O.î.I. Care este media de vârstă a celor care vă trec pragul? Iar dacă printre aceștia se numără și copii sau adolescenți, ce credeți că s-ar putea face în sprijinul lor?
L.C. Media de vârstă a celor care ne trec pragul este 40 ani. Rareori am întâlnit copii sau adolescenți.
O.î.I. Fiecare dintre noi reacționăm diferit la necaz. Ba mai mult, uneori facem din micile neplăceri ale zilei adevărate catastrofe existențiale. De unde găsesțe un om care a pierdut tot puterea de a merge mai departe?
L.C. Rareori se întâmplă ca o persoană care a pierdut totul să poată să meargă mai departe. Tocmai de aceea au nevoie de sprijinul nostru- moral și emoțional-, de ajutorul consilierilor/psihologilor și al voluntarilor din cadrul cafenelei noastre.
Iată câteva poze sugestive pentru întâlnirile despre care vorbeam în interviu.
