O.î.I. Vă rog să ne spuneți cine sunteți și cu ce vă ocupați.
O.B. Sunt om, creștin și român, profesor de limba și literatura germană la Universitatea din Oradea, autor al unor cursuri de germană și al unor cărți de literatură și despre literatură.
O.î.I. Povestiți-ne despre campaniile pentru care militați.
O.B. Nu am putut rămâne indiferent la anumite probleme cetățenești și mai ales de mediu, reacționând la chestiuni precum defrișările din țara noastră ori abuzurile asupra animalelor, sau la proiectele distructive de exploatare a gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice și de minerit cu cianuri, care pun în pericol sănătatea omului și a naturii. Nu sunt un militant “de profesie”, sunt doar un om cu un simț civic normal.
O.î.I. Ce schimbări credeți că ar trebui făcute în sistemul educațional orădean?
O.B. Cred că ar trebui schimbate multe lucruri nu doar în sistemul educațional orădean, ci și în cel românesc și chiar și în cel european. Într-un cadru foarte larg, cred că școala ar trebui să îl ajute pe copil sau pe tânăr să devină cu adevărat om, să își descopere și să-și valorifice talentele și potențialitățile, în primul rând pentru împlinirea sa spirituală sau sufletească, pentru a deveni o ființă echilibrată și fericită. Adică să îl educe pentru a deveni om și nu o rotiță inconștientă într-un mecanism economic. Dacă e să mă refer doar la sistemul educațional din România, aș spune că e nevoie de fond, nu doar de forme, că trebuie ca învățământul să nu mai fie o formalitate, iar școlile doar niște chioșcuri de diplome fără acoperire în cunoștințe. Cred că e nevoie pe de o parte de dascăli talentați, dăruiți, bine pregătiți și motivați corespunzător, inclusiv material, iar pe de altă parte e nevoie de o regândire și o reașezare pe alte baze a întregului sistem de învățământ. Această reașezare a învățământului ar trebui să aibă la bază o viziune clară a situației actuale, a problemelor și nevoilor reale ale societății și omului, și a obiectivelor de dezvoltare sănătoasă a societății, obiective ce se doresc și pot fi atinse. Dar pentru asta e nevoie de o regândire a întregului sistem de învățământ, inclusiv de o reașezare a programelor școlare. Elevii și studenții trebuie stimulați și învățați să învețe. Ar trebui reintroduse examenele de treaptă și de admitere la facultate și ar trebui luate măsuri foarte severe de eliminare a corupției din sistemul de învățământ, care face să fie răsturnate ierarhiile de valori și competențe și care contribuie decisiv la putreziciunea din viața publică a țării.
O.î.I. În ce constă viața și puterea unui popor?
O.B. E o întrebare grea. Nu știu. Viața unui popor poate însemna simpla lui supraviețuire sau ceea ce a dat el, unic, lumii. Matricea lui stilistică, civilizația și cultura lui materială și spirituală. Puterea unui popor? Cred că e dată de credința pe care o pune în viața lui, de viziunea și de principiile pe care își așează acțiunile oamenii, ca indivizi și colectivitate. Dacă ar fi să dau un exemplu pe care îl admir, ar fi acela al micului popor islandez, care și-a întemeiat existența și națiunea pe un principiu care apare înscris pe frontispiciul multor clădiri publice din Islanda: “Țara pe lege se clădește, fărădelegea o pustiește.
O.î.I. Cum ați remodela peisajul urban orădean?
O.B. Cu gândul la oameni și la tot ce e viu în Oradea, dar și la valorile transmise de generațiile anterioare. Oradea ar trebui să fie un loc în care se trăiește bine și civilizat. E o discuție foarte lungă aici. Trebuie protejate spațiile verzi existente și create alte spații verzi (chiar și un inel verde al orașului), e nevoie de locuri de muncă mai bine plătite, e nevoie de ordine și decență în dezvoltarea urbanistică. E nevoie să ne purtăm cu toții mai civilizat, mai respectuos unii cu alții și cu orașul în care trăim.
O.î.I. Țindând cont de rezonanța cuvântului dor în spațiul mioritic, spuneți-ne care considerați că este dorul societății orădene.
O.B. Nu cred că societatea orădeană are un dor, ci mai degrabă un spleen, o plictiseală. Din păcate Oradea nu are cetățeni prea activi și nici un prezent la nivelul trecutului nu foarte îndepărtat, dar are totuși potențial.
O.î.I. Care sunt cele mai mari trei valori care v-au marcat drumul în viață?
O.B. Credința creștină, respectul față de viață, respectul față de muncă și reguli.
O.î.I. Ca un bun cunoscător al poporului german și un fin observator al celui român, spuneți-ne, ce credeți că ar putea învăța poporul german de la cel român?
O.B. Limba română și autoironia.
O.î.I. Care este cartea care ar descrie cel mai bine societatea orădeană contemporană?
O.B. “Republica Apartament” de Nicolae Nistoroiu. Dar și “Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon.
O.î.I. Enunțați proverbul românesc preferat. Care este aplicabilitatea sa în momentul de față?
O.B. Nu îmi plac proverbele, dar din păcate majoritatea sunt adevărate. Mi-aș dori să nu fie de actualitate “Adevărul umblă cu capul spart” și să fie probat mai des cel care spune că ”Minciuna are picioare scurte”.
